Las' că ne facem noi mari!

În studenţie, când vorbeam cu prietenii despre lucrurile care nu ne conveneau şi care, după părerea noastră, s-ar fi cuvenit schimbate, spuneam întotdeauna: „Las’ că ne facem noi mari!”, cu subtextul că atunci o să ne implicăm, şi o să scriem, şi o să ne luminăm studenţii – pe scurt, o să facem ceva. Şi acum, la bătrâneţe, învăţ de la un puşti de opt ani că nu trebuie să te faci mare ca să-ţi exprimi opinia. În New York Times!