Ei, am ascultat tango, am ascultat Nick Cave, n-ar fi rău să revenim şi la lucruri mai autohtone. N-o să vă spun cum am primit eu cântecelul ăsta, de la cine şi, mai ales, când. Dar aţi observat vreodată câte despărţiri se întâmplă la caf(en)ea? Corectaţi-mă dacă greşesc.
Nice, nice....
ReplyDeleteda, acum da :)
ReplyDeleteArgh, asta sa inteleg ca e partea amara, indigesta, dar cumva complice, a cafelei? Ca in reteta cafelei de dimineata din mansarda de pe Rue Monge. Si daca piesa a intrat aici o fi pentru ca si-a creat o subterana din care vorbeste pe doua voci, una profunda si grava, alta senina si detasata?
ReplyDeleteCred că e mai degrabă pentru că, după cum ştim cu toţii, dar nu întotdeauna suntem atenţi la..., cafeaua e multe lucruri şi de multe feluri. Numai că întotdeauna e legată de o poveste. Iar dacă povestea e tristă, prea puţin contează: are forţa şi frumuseţea ei de poveste şi, până la urmă, asta e cel mai important. Dar nu, nu e cafeaua de dimineaţă: asta e o cafea de seară, din mansardă sau de aiurea :)
ReplyDelete