Azi-dimineaţă am constatat două fenomene strâns legate unul de altul, şi anume: cum mă pregăteam eu să mă lansez vajnic pe blog cu un post bosumflat despre cum, dacă nu scriu eu, nu se îngrijeşte nimeni de bunăstarea lui - ceea ce e, în acelaşi timp, fals şi absurd: cine altcineva să se îngrijească de el? - am dat peste două ditamai comentarii de la Carmen (le găsiţi aici, dacă n-aveţi răbdare să umblaţi după ele), absolut savuroase, care nu numai că-mi infirmă teoria, ci mă trimit direct la al doilea fenomen, comme quoi sarea şi piperul cafenelei se mută, încet-încet, de la conţinut la comentarii şi de la patron la clienţi, ceea ce corespunde, în fond, menirii oricărei cafenele care-şi merită cât de cât numele. Aşa că, dragii mei, să nu vă miraţi dacă peste vreo şaptezeci de ani, aşa, o să apară şi pe Café Mitteleuropa o plăcuţă ca aia de pe Closerie des Lilas, în care să se spună că aici au mâncat, băut, scris, desenat şi benchetuit marile personalităţi ale momentului :) Astea fiind voi, dacă n-am fost suficient de clară.
Da', vezi tu, clientii lu' Cafe M. de pe placuta vor fi trecut macar in vizita pe la Monsieur Mallarme. Ca deh, au mincat, baut, scris, desenat si benchetuit, dar o vor fi facut in a doua versiune a limbajului. Ceea ce nu doresc cu nici un chip petrecerii din blocul cu etaje i nterase de la Icoanei. Retour donc au primitif!
ReplyDelete