Boileau şi Prefectura de Poliţie

Zilele trecute, Răzvan m-a dus să-mi arate unde a locuit Boileau pe vremea când Arondismentul 16 era un fel de sat mai răsărit, nu cartierul fric et frime care e astăzi. Dar, în ordine geografic-cronologică, mai întâi am ajuns la hanul unde-şi bea el (Boileau, nu Răzvan) minţile cu colegii de breaslă (Le Mouton Blanc, 40 rue d’Auteuil), şi abia apoi acolo unde una dintre celebrele vâsle negre cu scris roşu ne informează că pe undeva prin preajmă se termina grădina poetului – casa, curios lucru pentru un oraş care-şi conservă clădirile, nu mai există. În schimb, la limita grădinii boileşti se află acum une rue privée închisă cu grilaj şi botezată, cum altfel, Hameau Boileau. Şi cum îmi lungeam eu gâtul, mâinile şi telefonul să fac poze, profitând de ocaziile când se deschidea poarta pentru câte o maşină, a apărut deodată un omuleţ panicat, care ne-a şuşotit conspirativ să terminăm cu pozatul, pentru că vos visages ont été déjà envoyés à la Préfécture de Police, având în vedere că il y a des ministres qui habitent ici. Prefectura de Poliţie încă nu a dat nici un semn şi nici nu cred că o să dea vreodată, cu excepţia coincidenţei nefericite a unui atac terorist asupra cătunului cu miniştri, lucru destul de puţin probabil, pentru că la vreo două case mai jos, într-o curticică înghesuită cu gardul încoronat cu flori uscate, se găseşte ambasada Algeriei. Ceea ce merită reţinut este însă faptul că justiţia poetică e doar o ficţiune întreţinută de seminariile de literatură, pentru că, iată, săracul Boileau nici aici (nici acum) n-a scăpat de ei!